Home / Ştiri / Politica / Tăietură finală în cazul Ponta (III)
FOTO : Senator Valer Marian/ www.avertisment.net/tag/ponta/

Tăietură finală în cazul Ponta (III)

Tăietură finală în cazul Ponta (III)

FOTO : Facebook.com

Eduard Ovidiu Ohanesian

SURSA : Eduard Ovidiu Ohanesian

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului.Postul de televiziune “DIASPORA TV” nu răspunde pentru ele.
Senator: Valer Marian
Circumscripƫia electorală: Satu Mare
Colegiul electoral:  1
Grupul parlamentar:  independent 
Ṣedinƫa Senatului  din: 30.09.2015
 
DECLARAŢIE POLITICӐ
 
 
          Între timp predicțiile pe care le-am făcut în partea I a declarației cu titlul susmenționat    s-au împlinit, primul ministru Victor Ponta fiind trimis în judecată de către Direcția Națională Anticorupție pentru 17 infracțiuni de fals în inscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani. Se înregistrează astfel o premieră atât în România cât și în Europa cu un prim-ministru în funcție trimis în judecată. După știință mea, nu au existat astfel de precedente nici în restul lumii, nici măcar în țările bananiere sau în statele bantustan.
Alte apărări mincinoase și superflue
            Victor Ponta refuză însă cu obstinație să demisioneze din funcția de șef al Guvernului, deși demisia i-a fost solicitată de președintele României, de liderii Opoziției ( PNL, PSRO, PMP) și de numeroși reprezentanți ai presei și ai societății civile. Pe lângă nevinovăția clamată cu impertinență, Victor Ponta invocă în apărarea sa că faptele de care este acuzat s-au petrecut cu 10 ani în urmă și că acestea îi sunt imputate raportat la calitatea de avocat. În realitate, infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de complicitate la evaziune fiscală s-au consumat cu doar  4 ani în urmă, respectiv în 2011, când a întocmit acte fictive pe cabinetul său de avocatură pentru a acoperi nelegalitățile firmei de avocatură a amicului său Dan Șova, iar infracțiunea de spălare de bani a comis-o cu 7 ani în urmă, respectiv în 2008, cu ocazia derulării contractelor încheiate cu complexurile energetice Rovinari și Turceni.
            Nu este lipsit de relevanță faptul că atât în perioada obținerii și derulării contractelor incriminate, cât și în perioada săvârșirii infracțiunilor pentru care este inculpat, Victor Ponta s-a prevalat de demnitățile publice și funcțiile politice deținute, respectiv de demnitatea de parlamentar (deputat PSD de Gorj) și de funcția de vicepreședinte național al PSD. Pe de altă parte, este de reținut că Victor Ponta nu a fost trimis în judecată pentru niște infracțiuni banale, ci pentru infracțiuni asimilate faptelor de corupție. Cu titlu de exemplu, fostul premier francez Alain Juppé, văzut drept succesorul politic al fostului președinte Jacques Chirac, a fost trimis în judecată și condamnat în 2004 pentru fapte de corupție politică comise cu 10-15 ani înainte, în perioada în care era adjunct al primarului general al Parisului.
Pentru Ponta nu contează bunele practici europeane
            Conform practicii devenită cutumă în Uniunea Europeană, miniștri și prim-miniștri în funcție au demisionat imediat după ce împotriva lor a fost declanșată o anchetă penală, înainte de a fi inculpați sau trimiși în judecată. Astfel, foștii premieri și lideri politici italieni Giulio Andreotti (Partidul Democrat Creștin), Giovanni Spadolini (Partidul Liberal) și Bettino Craxi (Partidul Socialist) au demisionat din toate funcțiile politice, după ce împotriva lor au fost declanșate anchete de corupție politică în cadrul operațiunii Mani Pulite (Mâini Curate) la începutul anilor 90. Fostul premier socialist belgian Willy Claes a demisionat din funcția de secretar general al NATO în 1995, după ce a fost declanșată o amplă anchetă de corupție politică în afacerea Agusta (companie  de armament). Iar fostul premier socialist spaniol Felipe Gonzalez a demisionat în 1996, după ce a fost vizat într-o anchetă privind reprimarea nelegală a unor membri ai organizației teroriste basce ETA.
            Mai recent și mai aproape, fostul premier de dreapta al Cehiei, Petr Necas, a demisionat în 2013 imediat după ce șefa sa de cabinet Jana Nagyova a fost inculpată și arestată pentru corupție și abuz de putere. La fel, în anii 70, fostul cancelar social-democrat german Willy Brandt a demisionat după ce șeful săi de cabinet Gunther  Guillaumme a fost inculpat într-un dosar de spionaj.
O întrebare cheie
            În fața acestei premiere cu un prim-ministru în funcție trimis în judecată, toți mai mulți români își pun întrebarea lansată de Andrei Pleșu, într-un editorial publicat în ziarul Adevărul cu o lună în urmă, referitor la primul ministru Victor Ponta, pe care-l etichetase într-un editorial anterior „șmecheraș, zurbagiu și imatur”:Cum a fost, cum este posibil, ca un ins atât de inconsistent, atât de nepriceput, de ușurel, să fie adus în prima linie a țării și să rămână agățat de ea, în ciuda plictiselii generale?
            Răspunsul trebuie căutat și poate fi găsit în lansarea și promovarea profesională și politică a lui Victor Ponta, cu ajutorul unor servicii secrete descinse din Securitate și a unor lideri politici cu rădăcini în Partidul Comunist Român.
Explicațiile unei ascensiuni fulminante
            La început a fost stabilirea unei relații apropiate cu rezidentul SIE de la Paris, Marin Bobeică, cunoscut drept homosexual, în perioada autoexilului estival a lui Victor Ponta din 1990 în capitala Franței. Ulterior, mai mulți martori au afirmat că Victor Ponta le-a fost prezentat de către Marin Bobeică în perioada 1990-2000, cu diverse ocazii publice , drept „băiatul meu”. Alți martori afirmă că după ce Victor Ponta a ajuns în Guvernul Năstase (șef al Corpului de control al primului ministru și apoi ministru), precum și după ce a devenit președintele PSD și prim-ministru al Guvernului României, Marin Bobeică avea obiceiul să se laude, pe fondul unui consum excesiv de alcool, că el l-a făcut „mare” pe Ponta, întrucât l-a prezentat lui Adrian Năstase, cu care a fost coleg de liceu, și l-a dus la SIE, unde l-a prezentat fostului său șef, generalul Cornel Biriș, spunându-le amândurora că este un „tânăr de perspectivă”. Cert este faptul că după racolarea sa în 1997 de către SIE, unde a avut statutul de ofițer acoperit, a început ascensiunea profesională și politică fulminantă a actualului premier.
            În anul respectiv a fost promovat, caz unic, dintr-un parchet de sector, la care activase doar timp de 3 ani, la Parchetul General, unde a ajuns în funcția de șef birou, deși nu s-a distins pe plan profesional ca procuror. A urmat  cooptarea și promovarea sa de către ex-premierul Adrian Năstase, pe care l-a avut profesor la Facultatea de Drept, în Guvernul PSD pe care l-a condus: în 2001 l-a numit șef al Corpului de control al primului ministru, iar în 2004 l-a promovat ministru pentru aquis-ul comunitar și pentru implementarea fondurilor europene. În aceeași perioadă Adrian Năstase l-a promovat pe Victor Ponta, pe care-l gratulase cu porecla „micul Titulescu”, și pe linie de partid: președinte al Tineretului Social  Democrat (TSD) și vicepreședinte național al PSD. Tot cu sprijinul ex-premierului Năstase, Ponta a devenit deputat PSD la alegerile parlamentare din 2004. În 2008 a fost reales deputat, iar în 2009 a fost numit ministru pentru Relația cu Parlamentul în Guvernul PSD-PDL și a devenit purtător de cuvânt al campaniei prezidențiale al liderului PSD Mircea Geoană. În 2010 a fost ales președintele PSD și totul a culminat în 2012 când a devenit prim-ministru al Guvernului României, la vârsta de 40 ani.
Dintr-un mic Titulescu a devenit un mic Ceușescu
            Alegerea lui Victor Ponta în funcția de președinte al PSD, la vârsta de 38 ani și fără să se fi remarcat în mod deosebit pe plan politic, a compărut unor lideri din PSD precum și unor analiști politici drept o operațiune orchestrată cu sprijinul unor servicii secrete din România. Este mai mult decât plauzibilă implicarea SIE, având în vedere că Ponta a avut statut de ofițer acoperit al acestui serviciu secret, precum și implicarea SRI, la care, director era nașul său de căsătorie George Maior. Nu este lipsit de relevanță nici faptul că fostul președinte Traian Băsescu, șeful suprem al acestor servicii secrete, avea atunci interesul ca fostul său contracandidat de la alegerile prezidențiale din 2009, Mircea Geoană, să fie înlocuit în fruntea PSD cu un politician mai tânăr și neexperimentat, ca Victor Ponta, mai ales că atât acesta cât și socrul său Ilie Sârbu îi făcuseră temenele politice în anii precedenți.
            Cert este că alegerea lui Victor Ponta în fruntea PSD s-a realizat și cu sprijinul fățiș și substanțial a patru lideri importanți ai PSD, având rădăcini în PCR și legături cu Securitatea, care au avut ocazia să se răzbune din varii motive pe Mircea Geoană: Ion Iliescu (fost președinte al României și al PSD, care a deținut înalte demnități în timpul regimului comunist, culminând cu cele de  ministru al tineretului și secretar cu propagandă al CC al PCR), Adrian Năstase (fost premier al României și președinte al PSD, ginerele ultimului ministru comunist al Agriculturii, Angelo Miculescu, despre care s-a vehiculat că ar fi fost, la rândul său, colaborator al CIE, serviciul de spionaj al Securității și strămoșul SIE înainte de 1989), Ioan Rus (liderul Grupului de la Cluj, fost ministru de interne în Guvernul Năstase și nașul lui George Maior la prima căsătorie, care a fost șeful Uniunii Asociaților Studenților Comuniști din România pe Centrul Universitar Cluj Napoca, cunoscut un adulator și un apropiat al lui Nicu Ceașescu) și …  socrul Ilie Sârbu (fost ministru al Agriculturii și Pădurilor în Guvernul Năstase și președinte al Senatului în 2008, referitor la care există informații că ar fi fost colaborator al Securității, cu numele de cod „Ovidiu Marinescu ” , și apoi ofițer acoperit al CIE).
            La fel de cert este că, după ce, cu sprijinul grupului celor patru, a fost ales președintele PSD și a devenit șeful Guvernului României, Victor Ponta a devenit dintr-un mic Titulescu un mic Ceaușescu, dar se pare că lectura sa preferată, „Noul Principe” de Dick Morris, nu i-a fost până la urmă cu folos.
                                                           
Senator
                                                       Valer Marian
 
P.S. Titlul declarației mi-a fost inspirat de albumul The Final Cut (Tăietura finală) al prestigioasei formații britanice Pink Floyd (apărut după mai celebrul album The Wall), pe care îl recomand primului ministru Victor Ponta spre audiție, cu gândul că ar putea lua decizia ce se cuvine pentru binele său și al semenilor săi, inclusiv al țării.