Home / Ştiri / Diaspora / Preşedintele, Imigranţii şi Uniunea.

Preşedintele, Imigranţii şi Uniunea.

 Pe 23 septembrie 2015 în cadrul unei conferinţe de presă susţinută de  Klaus Iohanis, românii au aflat lucruri importante din agenda şefului statului.

Preşedintele, Imigranţii şi Uniunea.

https://www.youtube.com/watch?v=4UEc7GXYtuk

Acesta a anunţat că în cursul aceleeaşi zile va participa la Şedinţa Extraodinară şi Informală a Consiliului European  împreună cu alţi şefi de stat ai Uniunii Europene pentru a discuta o abordare generală a crizei refugiaților și a necesităţii instituirii unei politici europene credibile în domeniul migrației.

A doua temă a conferinţei de presă era Consiliul JAI( Consiliul de Justiţie a UE) care s-a încheiat pe 22 septembrie, în urma lui s-au stabilit cotele obligatorii de refugiaţi pe care trebuie să îi primească fiecare stat membru UE, astfel România va primi 4.837  de persoane . A treia temă a Conferinţei de presă era legată de participarea preşedintelui la Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite , ONU sărbătorind în acest an 70 de ani de la înfiinţare, de altfel România marchează 60 de ani de aderare la  ONU.

Conferinţa susţinută de preşedintele Iohannis a fost extrem de concisă şi a pus opinia publică în faţa unor  probleme  delicate pentru societatea românească:

Îşi mai doreşte România să intre în spaţiul Schengen? Va contesta decizia Uniunii privind cotele obligatorii? Care sunt criteriile de selecţie a imigranţilor în condiţiile în care Germania îşi doreşte refugiaţi bine ” şcoliţi” pe care să îi poată integra mai uşor? Cum va reuşi România să integreze refugiaţii când numărul acestora a crescut?  Se vor construi noi tabere pentru refugiaţi?

Previzibil răspuns pentru elita politică din partea milioanelor de români ce s-au aciuat prin ţări străine pentru că acasă nu mai este acasă.

 Noul secol  aruncă  de-a valma  peste noi provocări nemaivăzute: oameni avizi de putere , oameni care nu mai înţeleg ce e frumos şi sfânt ,oameni bolnavi sufleteşte, incapabili să ia decizii pentru ei,  nefericiţi cu braţe încătuşate, oameni care aleargă, dar care nu ştiu pentru ce aleargă aşa de dimineaţă  până  seara, fără un scop, fără o ţintă anume.  Dacă-i opreşti din drumul lor te fac nebun şi te-njură. Oamenii aceştia nu au cum să priceapă că  „a fi“  înseamnă mai mult decât  „a avea“ , n-au cum! Exerciţiul critic le-a fost tăiat din faşă  de mai marii zilei. Să le spunem oamenii-spectacol, lor le datorăm multe,  pentru că ei formează OPINIA PUBLICĂ, ei decid pentru noi.

Ei apar la TV, ei sunt pe paginile ziarelor, oamenii aceştia vorbesc mult, se ceartă  fără temei, ei vă ţin mintea ocupată în fiecare zi: de dimineţă până  seara!  Ei vor ca voi să nu mai gândiţi, să nu vă trăiţi pe voi, ci pe ei! Aceştia sunt oamenii care vă intoxică  aerul şi apa! Aceştia pun visele voastre în lanţuri, or ce este un om care nu are dreptul la VIS? Omul acesta este o maşină, un număr ! 

Ce s-a întâmplat mai departe?

Aflăm tot de la preşedintele Iohannis: România va aloca 300.000 de euro în următorii trei ani pentru Programul Alimentar privind ajutorarea refugiaților. Programul a fost discutat în cadrul Şedinţei Informale de la Bruxelles din 23 septembrie 2015; în acest sens a fost solicitată contribuţia fiecărui stat membru al Uniunii Europene în rezolvarea cât mai rapidă a crizei refugiaţilor.

Fiecare stat va contribui cu suport financiar în funcţie de realităţile economice ale ţării, România va plăti 300.000 de euro în următorii trei ani pentru Programul Alimentar Mondial, bani puţini pentru nivelul  ţării, dar mulţi in raport cu problemele economice ale României. Trebuie amintit faptul că România va primi o cotă obligatorie de refugiaţi, Agenţia de presă Mediafax a menţionat că: “România ar urma să primească 2.475 de refugiaţi din cei 120.000 şi 2.362 din cei 40.000, adică un total de 4.837.”  

Practic, România a intrat într-o horă de unde nu prea mai are cale de întors, ori joci cum ţi se cântă, ori eşti condamnat la tăcere. Asta se întâmplă  cu statele mici care  nu ştiu să negocieze la sânge condiţiile de integrare într-un Sistem care şi-a stabilit dinainte nişte norme şi pe care nu vrea să le schimbe în ruptul capului. Interesele statelor mari intră  în contradicţie cu interesele statelor mici, fără apărare!  Dar se poate găsi un consens, cu diplomaţie, cu tact, cu spirit critic. Nu vine Uniunea să îţi dicteze ce şi cum fără a pune şi tu condiţii: îmi dai, îţi dau şi eu, altfel nu se poate.

În timpul celui de-al doilea război mondial Stalin a pus la bătaie pielea a milioane de oameni sovietici. Astfel, în Mărele Război pentru apărarea Patriei s-au sacrificat orbeşte milioane de suflete inocente.

Statele din Occident au  fost mult mai atente aici, debarcarea în Normandia care înseamnă deschiderea celui de-al doilea front în Europa a fost pregătită în cele mai mici detalii, nu s-au aruncat în foc fără a-şi lua măsuri de protecţie! Rusul cu votca şi cu pieptul gol înainte, în spate, Marele Stalin te privea cu ochi de gheaţă!

Nu ai scăpare nici acum! „ Acum joacă dacă poţi“  îi spune furnica greierului şi acesta joacă, nu se mai opreşte. Mare păcat de Ciuleandra şi de Căluşarii noştri! Îşi rup picioarele în străinătate când Romania are nevoie de ei mai mult ca nicioadată.

România va primi 6000 de euro pentru fiecare refugiat, aceşti bani urmând să acopere costurile de cazare şi de masă. Banii ca banii,  vorba e că o mare parte din români trăiesc cu un salariu minim pe economie mai puţin de 300 de euro  pe lună. Pe urmă, România ar trebui să acorde o atenţie din ce în ce mai sporită românilor din afara graniţelor aflaţi în zonele de conflict, facem referire la românii din Ucraina care sunt prinşi pe nedrept într-un război ce nu le aparţine: conflictul ruso-ucrainean din Estul Urainei.

Românii din Ucraina sunt cel de-al treilea grup etnic ( după ucraineni şi ruşi), numărând 409.608 de persoane( wikipedia), dintre aceştia 258.619 s-au declarat moldoveni, iar 150.000-români, potrivit recensamantului din 2001. 44, 38% dintre aceştia locuiesc în Cernăuţi, 30, 22 % locuiesc în Odessa, în Transcarpatia românii numără 7 .85%, în Mikolaiv şi Kirovohrad 3, 21% şi respectiv 2.02%.

Românii au fost separaţi de Regatul României în urma Dictatului sovietic din 28 iunie 1940, în acel an România a pierdut Basarabia, Ţinutul Herţa, Nordul Bucovinei, Cadrilaterul şi o parte a Transilvaniei. În urma celui de-al doilea război mondial România a obţinut Transilvania, problema Basarabiei şi a românilor din Bucovina  şi Herţa a rămas şi astăzi nesoluţionată, despre sudul Basarabiei e greu să mai amintim ceva.

Politica Uniunii Sovietice a fost extrem de dureroasă pentru românii rupţi de România, în 1940 s-a format Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, sudul Basarabiei este rupt şi oferit Republicii Ucrainene, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa ajung prin aceleaşi împrejurări în componenţa Ucrainei, Noua Republică Moldovenească avea graniţele actualei Rep.Moldova( cu Transnistria). În perioada comunistă  moldovenii au fost deportaţi în Siberia şi supuşi unei politici de deznaţionalizare drastică. După destrămarea URSS-ului, românii s-au trezit sub o nouă administraţie: moldovenească( Rep.Moldova independentă şi cu Transnistria în cârcă) , şi ucraineană( românii din Ucraina au suportat o politică violentă de ucrainizare din partea autorităţilor).

În acest sens mă întreb dacă decizia României de a oferi suport moral şi „teritorial“ refugiaţilor este binevenită . De românii noştri cine va avea grijă ? Ruşii?

Aţi uitat că v-au luat tezaurul, v-au furat limba, v-au violat femeile şi v-au dus în „Siberii de gheaţă“ ?  Cine s-a întors de acolo n-a mai fost întreg. Aţi uitat că aţi murit în inchisori la Gherla, Jilava, sau Piteşti…că v-au omorât sufletul şi că nici azi nu îl ma puteţi găsi?

Poate Uniunea? Poate Barak Obama, că tot a luat Nobel pentru Pace, va avea grijă de noi?  Mă îndoiesc, dăcă nu-ţi mături tu prin curte să nu te aştepţi s-o facă vecinul. Poate se va învoi să te ajute, dar pe un bacşiş  gras. Iar dacă nu-ţi vei pune deoparte tu bani de zile negre, să nu aştepţi să îţi dea altul. Dacă o va face, îţi va lua şi sufletul după aceea. Deci, aveţi grijă pe cine lăsaţi să intre în ţară şi cum vrea să plece: Cu buzunarele pline sau cu sufletul înduioşat!  

Astăzi problema românilor din Diaspora istorică este cu atât mai sensibilă şi mai dureroasă: până nu demult  era aproape imposibil să obţii cetăţenia română, românii din Rep.Moldova şi Ucraina suportau umilinţe mari în acest sens. De câţiva ani  basarabenii stau cu miile la Consulatele României din Rep. Moldova pentru a obţine cetăţenia, un drept de care au fost privaţi prin forţă în urma pactului Ribbentrop-Molotov.

Când au venit ruşii în ’40 nimeni nu i-a întrebat, când a plecat administraţia românească- românii rămaşi nu aveau forţă să opună rezistenţă în faţa ruşilor, au fost mânaţi de valul istoriei.. rămânând dezrădăcinaţi !

Cât priveşte conflictul din Ucraina, aici şi-au pierdut viaţa circa 8.000 de oameni, vă amintim că acest conflict a izbucnit în aprilie 2014. În contextul conflictului ucraineano-rus, politica externă a României ar trebui să fie îndreptată către românii care se află în pericol direct şi nu a refugiaţilor. Să zicem că în cazuri de forţă majoră aceştia ar cere azil politic  României, este dreptul lor natural de a fi protejaţi de România întrucât ei au fost privaţi de cetăţenie şi de ţară în urma raptului teritorial din 1940. Orice stat îşi protejează interesele şi cetăţenii  aflaţi în pericol, apoi este solidar cu celelalte state.

Bunicul meu s-a născut în Regatul României, în Basarabia, anul 1935. În epocă- Basarabia, spun unii, era privită ca o provincie de mâna a doua. Nu ştiu dacă a fost aşa, dar îmi amintesc de-o poveste spusă de cineva mai înţelept:

Într-o zi au venit ruşii şi le-au măturat podurile caselor , n-au lăsat sămânţă, orătanie prin ogradă, le-au luat tot, iar în anul acela a fost o secetă cumplită. Ardeau acoperişurile caselor, nimic din ce s-a cultivat nu a crescut. Pământul se răzbuna pentru ce-i făcuse omul. A fost război, a fost secetă, a fost foamete şi oamenii nu aveau nici după ce bea apă, copiii mureau, li se umflau picioarele, unii mâncau carne de om, alţii borhot( mâncarea porcilor), cei care aveau o vacă erau salvaţi. După  foamete au venit deportările şi grija pentru cei care erau duşi departe de ţarină. Durerea pământului pe capul şi mâinile basarabeanului, altminteri harnic şi dornic de pace!

 Apoi au venit ploile şi cu ele a venit şi pacea. Dar pacea a adus alte griji: colectivizarea, tractoarele, tutunul. Basarabencele de la sat lucrau de dimineaţă  până  seara pentru colhoz, şi dacă purtau prunc în burtă nu erau iertate de regim. Apoi veneau copiii şi grijile multe. În Moldova în acea vreme spune Druţă  undeva, scriitor basarabean care ştie ce ştie,- Păsările tinereţii noastre au zburat în ţările calde şi nu mai ştiu drumul înapoi. Cum îl vor găsi, nu ştiu să răspund, dar mă doare mâna bunicii care nu a văzut Prutul niciodată  şi nici n-a ştiu să spună ce este Patria.

România  a aderat la NATO în 2004 şi este stat mebru a Uniunii Europene din 2007. Statul român trebuie să îndeplinească cerinţele partenerilor săi în ceea ce priveşte politica externă ( mai nou şi internă), dar are dreptul să refuze solicitările Uniunii dacă cetăţenii ei aflaţi în zonele de conflict  vor solicita ajutor şi azil.

Este deci imperios necesar ca România să îşi stabilească corect şi atent priorităţile în politica externă, atât în raport cu Uniunea Europeană, cât şi în dialogul  româno-ucrainean, în aşa fel încât  ROMÂNII să nu simtă că sunt daţi la o parte de Patria -Mamă.

Eu gândesc în  felul următor: Uniunea asta, aşa cum e ea, a fost construită  după  nişte principii care odată  erau nobile, dar care în contextul actual s-au modificat radical. Uniunea nu poate exista decât dacă distruge statele naţionale, altfel n-are niciun sens,  interesele statului-naţiune vor intra în contradicţie cu interesele supranaţionale. Un stat îşi va urmări întotdeauna interesele şi va lupta pentru a şi le atinge,  aici Uniunea nu este întotdeauna de acord cu o astfel de politică.  Un imperiu va încerca să dizolve contradicţiile popoarelor existente în interiorul său. Ce înseamnă asta?

Simplu, imperiile impun o ideologie, îşi crează un întreg aparat birocratic care să susţină buna funcţionalitate a sistemului, altfel regimul s-ar prăbuşi ca un castel de nisip. Poate nu vă place ce spun. Ideologia imperiului roman a fost extrem de simplă şi pragmatică, romanii au creat un sistem numit „pax romana“ pe principiul „ divide et impera“. Au fost nevoie de sute de ani pentru a-l distruge: ideologia imperială ( Caesarul), armata şi  „pax romana“.

Grecii au avut un imperiu al lor din antichitatea secolului III a.Chr, Alexandru Macedon şi elenismul. Mai târziu, Imperiul Bizantin a creat o ideologie bazată pe creştinism şi putere imperială.  Alte imperii mari, cum ar fi Imperiul Otoman a existat prin puterea armelor şi a Islamului.

Despre imperiile noi, avem experienţa Uniunii Sovietice care a inventat o ideologie nouă, odioasă .  Comunismul a mutilat milioane de vieţi, a distrus state, dar a încercat din toate puterile să construiască  un om nou, anulând libertatea individului. Nu exista libertate în afara partidului, a Fratelui mai Mare.  Nazismul a făcut acelaşi lucru, a încercat să anuleze Fiinţa umană, Libertatea, Credinţa, Memoria.

Astăzi  lucrurile poartă pecetea trecutului, Uniunea are nevoie de o ideologie pentru a exista.

Aceasta este toleranţa şi liberalismul.  Uniunea propune o egalitate de şanse într-un cadru al uniformizării, al dizolvării individului  fără a ţine cont de specificul istoric al ţărilor membre. În acest spaţiu, omul este prins între reclamele publicitare, între consum şi hedonism. Uniunea propune un model diferit şi cu atât mai periculos: eşti liber să  faci orice, dar să fii politic corect. Ce poate fi mai alunecos de atât ?

Savatie Baştovoi, scriitor basarabean , spune un lucru admirabil într-un roman  despre lumea modernă:

„ Diavolul este politic corect“…  Mai mult de atât nu cred că se mai poate spune ceva.

Preşedintele, Imigranţii şi Uniunea.

FOTO : Anna Ciorba / Facebook.com

Autor : Anna Ciorba.

Diaspora TV

 

PS: Textul dintre ghilimele îi aparţine autorului,  pentru a nu vă obosi ochiul l-a pus între ghilimele, încercând  în acelaşi timp să scoată în evidenţă experienţa personală, totodată autorul propune o abordare critică asupra condiţiei omului modern. Textul se vrea o sinteză, departe însă de pretenţia unui text jurnalistic în forma sa clasică.  Autorul îşi prezintă dorinţa de a vă implica, comentând şi criticând conţinutul.