Home / Cultură / “Kurocika Reaba” sau cum au trăit oamenii din fosta Uniune Sovietică !
https://my-hit.org/film/4506/

“Kurocika Reaba” sau cum au trăit oamenii din fosta Uniune Sovietică !

În 1995 pe marile ecrane a apărut un film care punea în faţa publicului realitatea dură a societăţii ruseşti de după destrămarea Uniunii Sovietice: Asya, găina şi ouăle de aur( Kurocica reaba).

Filmul este regizat de Andrei Koncealovski, recunoscut în lumea cinematografiei cu filme mari precum: Unchiul Vanea, Un cuib de nobili, Siberiada, Spărgătorul de nuci

Kurocika reaba este însă un film cu totul aparte deoarece pătrunde în adâncimile sufletului rusesc prezentând  viaţa unui sat din Rusia după prăbuşirea Uniunii Sovietice, omul anilor  ´90  care încearcă să se adapteze noului regim trăind de fapt în umbra celuilalt.

Începutul anilor ´90 reprezintă un şoc pentru societatea rusă obişnuită cu un regim centralizat şi o Uniune cu 15 republici surori. Se întâmpla că dintr-o dată oamenii au fost aruncaţi într-o realitate debusolantă, ei neştiind cum să reacţioneze într-un asemenea peisaj.

Noii guvernanţi au modificat politica statului, de la centralizare şi colhoz, la haos şi capitalism; un capitalism şchiop, prost înţeles şi asumat.

Tabloul din fosta Uniune era cam peste tot acelaşi( nu în toate republicile): statele îşi declară independenţa, puterea ajunge în mâinile unor oameni lipsiţi de scrupule, privatizările se fac după ureche, colhozurile se destramă, ţăranii primesc pământ dar n-au mijloace tehnice pentru a-l prelucra, agricultura se face la nivelul secolul al XIX-lea, toată viaţa statului este dată peste cap ( atât socială, cât şi culturală).

Într-o astfel de lume trăieşte Asya, femeie care s-a născut în URSS, a învăţat, a muncit în acel sistem în care s-a format. În noul regim, Asya încearcă din toate puterile să întoarcă oamenii din sat pe calea cea dreaptă, luminoasă a vieţii de dinainte.

Koncealovski ne spune o poveste despre nostalgiile comunistei Asya ( magistral interpretată de Ina Ciuricova) şi despre o Găină care face ouă de aur( Kurocica reaba), totul într-o atmosferă dominată de ironie şi absurd.

Asya trăieşte din vânzarea samagonului( un soi de rachiu) şi a ouălor din gospodărie pe care le duce la piaţă. Ca să le vândă mai uşor lasă la preţ, vinde mult sub nivelul permis de Piaţă. Aşa se face  că într-o zi Asya este alungată de acolo pe motiv că ar distruge bunul mers al vânzărilor:

„ Da, ce voiam să spun? A, da, despre democraţie! Ei şi ce-i asta tovarăşi, iertaţi-mă pentru numele lui Dumnezeu, acum sunteţi domni.

Ce-i asta domnilor? Noi n-am avut democraţie? Am avut democraţie, am avut..Uite aşa de mare a fost.

Acuma vă zic, Piaţă liberă! Dar unde-i piaţa asta dacă nu poţi vinde cum vrei tu? Pe timpul lui Brejnev a existat o piaţă într-adevăr liberă. Puteai vinde oricât vrei tu. Era curăţenie şi ordine!

Dacă scuipai pe jos, de undeva apărea miliţianul şi-ţi punea o amendă pe capul tău…Şi o plăteai, n-aveai ce face.

Azi poţi să fluieri cât te ţine gura, degeaba! Nu este teamă de nimic. De piaţă nu mai poţi să te apropii, peste tot e mizerie şi hoţie, nu poţi vinde nimic.

Unde lipseşte frica, nici ordine nu există. Căci ce democraţie e asta fără ordine? Democraţia este bună când este ordine. Iată deci că se întâmplă, fără frică nu poţi să trăieşti. Iertaţi-mă vă rog, vreau să vă întreb numai cine sunt conducătorii noştri?

Unde sunt?  Unde?  Unde? Pur şi simplu nu-i văd…

A, sunt ăia  din Mercedes-ul ăla..dar asta nu-i democraţie, este un dezastru, înţelegeţi? Un dezastru “

Monologul ei despre democraţie a devenit deja celebru în lumea cinematografică.

Asya nu poate exista fără trecut, motiv pentru care îi atrage pe săteni într-o luptă inegală : distrugem capitalismul cu orice preţ, acesta fiind întruchipat de un ţăran mai răsărit din sat care a ştiut să se adapteze şi să agonisească ceva capital, astfel se dau „lupte mari“  între cei care sunt comunişti şi cei care s-au dezis de credinţele vechi.

Sigur că Asya nu are câştig de cauză, sătenii cedează în faţa unei sticle de vodcă, aşa că lupta va continua în „ilegalitate“.

Lucrurile sunt date peste cap când Asya găseşte în casa ei un ou de aur, de unde toţi îşi imaginează că găina ei face ouă de aur. Asya ajunge în gura satului, toţi vor să pună mâna pe ou.

Lucrurile se schimbă: oul a fost pierdut de băiatul Asei care a intrat în cârdăşie cu mafia raională, aşa că în peisaj apar şi „băieţii  răi“…

Povestea este redată minunat, oamenii sunt petrecăreţi, dar nepăsători când vine vorba de vreo schimbare, le place viaţa aşa cum a fost ea odată, iar dacă lucrurile s-au schimabat pe ei nu îi bate nici vânt rece, viaţa satului rusesc se desfăşoară într-o singură dimensiune.

” Serios acuma, s-a schimbat în vreun fel satul nostru în cei 1000 de ani? Nimic nu s-a schimbat. Cum am fost, aşa am rămas. De exemplu iarba… de ninge, de plouă peste ea nu se schimbă, creşte întotdeauna. Aceasta va fi  iarbă, este iarbă, aşa a fost şi acum 1000 de ani. Şi poate că aşa trebuie să fie… poate că aşa e bine… poate aşa e corect ?“..

Asya, femeie dintr-un sat rusesc uitat de lume, trăieşte fără să realizeze că nu a iubit, că nimeni nu i-a spus un cuvânt de tandreţe în viaţa ei  iar când primeşte iubirea nu o acceptă.

Memorabilă este scena de final. Nimic nu se schimbă, dar toţi trăiesc aşa cum au trăit şi cei de dinaintea lor  şi cei de acum 1000 de ani…

Ruşii sunt ca iarba…nimic nu s-a schimbat!  Cum au fost, aşa au rămas. De ninge sau de plouă…

„Şi poate că aşa trebuie să fie, poate că aşa e bine, poate aşa e corect  “…

 

Traducere şi adaptare text film: Anna Ciorba

Autor: Anna Ciorba

Tehnoredactare: Vali Ciontea.