Home / Blog / De ce sărbătorim Ziua Limbii Române? Scurtă introducere în Istoria românilor.
Imabine:Facebook.com

De ce sărbătorim Ziua Limbii Române? Scurtă introducere în Istoria românilor.

 Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

( Alexei Mateevici)

Astăzi este omagiată  Ziua Limbii Române.  De ce ar avea nevoie un popor să îşi sărbătoreacă limba? Lucrurile nu sunt atât de simple pe cât ar părea, chestiunea limbii româneşti are câteva nuanţe, de regulă politice în zonele odată ocupate de străini.

Istoria spune că românii s-au format în spaţiul carpato-danubiano-pontic, iar prin secolul VIII avem  prima atestare a limbii române: ” Torna, torna fratre”.

Limba română are 4 dialecte, în funcţie de spaţiul în care aceasta s-a dezvoltat: dialectul istroromân( vorbit în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația), meglenoromân( vorbit pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice), aromân ( vorbit pe arii relativ largi din Macedonia, Albania, Grecia, Bulgaria,Serbia și România, unde există importante comunități aromâne, mai ales în Dobrogea) şi dialectul daco-român( vorbit în România, Rep. Moldova).

Limba română( dialectul daco-român) are 8 graiuri: graiul ardelenescgraiul bănățeangraiul crișeangraiul bucovinean;graiul moldovenescgraiul maramureșean;graiul muntenesc;graiul timocean. Istoricii mai spun că primul document scris al limbii române este scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung( 1521).

Alte „istorioare” legate de limba română încep odată cu formarea Principatelor româneşti în evul mediu, 1330 – Ţara Românească, 1359- Ţara Moldovei, Transilvania a fost cucerită în secolul XI de Regatul Ungariei. Trecerea românilor prin „veac” n-a fost tocmai uşoară, principatele au fost de-a rândul anilor măcinate de lupte interne. În evul mediu schimbările domnilor erau la oridinea zilei, apoi stăpânirile străine au întârziat dezvoltarea noastră ulterioară. S-ar zice că am rămas în urma Europei multă vreme, evul mediu a început mai târziu, epoca modernă în principatele Moldova şi Ţara Românească începe cu adevărat abia  în sec. XIX, Transilvania- parte a I. Habsburgic va cunoaşte o dezvoltare separată din acest punct de vedere.

De ce  sărbătorim Ziua Limbii Române? Scurtă introducere în Istoria românilor.

Imabine:Facebook.com

Idealul Unirii se va defini în secolul XIX( secolul naţiunilor), dar prima încercare o va realiza la 1600 Mihai Viteazu, acesta va uni cele trei principate într-un singur stat pe o perioadă efemeră( 1 an), lucru deloc apreciat de turci, polonezi şi habsburgi. Se făcea că poporul ăsta a fost în „calea tuturor răutăţilor”, şi-asta nu-i tot.

În 1859 are loc Mica Unire( Italia se va unifica în 1871, în acelaşi an se va unifica Germania, care va avea o dezvoltare spectaculoasă în deceniile următoare) astfel dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza( la Iaşi şi Bucureşti) făcea posibilă integrarea Principatelor într-un singur sistem politic, cu o singură capitală: Bucureşti( mai aproape de I.Otoman şi mai departe de ruşi care au anexat Basarabia în 1812). În 1866 în România este adus un domnitor străin, Carol de Hohenzollern,  monarhia va fi recunoscută în 1881, în 1877 România devine stat independent. Pentru românii aflaţi sub stăpânire străină, România devine astfel visul salvator. Marea Unire se va realiza abia în 1918, cu mare greu de altfel şi tot printr-o împrejurare de forţe favorabile românilor.

În 1940 România va pierde din nou o parte a teritoriilor sale: nordul Transilvaniei( alipit la Ungaria), Cadrilaterul( Bulgaria), Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa alipite forţat de URSS. Al doilea război mondial va arunca România în ceea ce s-a numit regim comunist, iar Basarabia, provincia cea mai pribegită a României, în ceea ce s-a numit Republică Sovietică Socialistă Moldovenească.

Aici începe Povestea LIMBII ROMÂNE ( a zilei de 31 iulie), în Basarabia.

În perioada sovietică, moldovenii-basarabeni vorbeau două limbi: rusă şi moldovenească, iar Romania era ruptă din mentalul colectiv al populaţiei. Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, Grădina Uniunii.. s-a format separat de istoria românească din secolul XIX, mai exact din 1812 când turcii au rupt Moldova în două- ce a fost între Prut şi Nistru devine Basarabia ţaristă până în 1918. De fapt, România a avut Basarabia doar în perioada interbelică, ce a realizat guvernul de la Bucureşti în cei 20 de ani de administraţie a salvat Basarabia ulterior, chiar dacă gurile rele condamnă regimul interbelic românesc. În perioada sovietică, românii erau burghezi, boieri care au nenorocit moldovenii, le-au furat pâinea şi altele.. Teoria celor două popoare a funcţionat vreme îndelungată şi după declararea independenţei Rep. Moldova.

Dar, să revenim la frumoasa limbă românească.

Povestea începe în anii ’88, datorită restructurării gorbacioviste, moldovenii asupriţi până nu demult scot capul afară, învaţă să meargă, soarele li se pare fermecător, setea de libertate şi de cunoaştere sporeşte. Anume în 1989, obţin basarabenii dreptul de a scrie cu alfabet latin, limba se va numi moldovenească din 1994 până în noul mileniu  din raţiuni politice, deşi în mediul de învăţământ se preda limba română, se studia Istoria românilor.

În 2003 Vasile Stati publică dicţionarul român-moldovenesc, vreau să cred că acest dicţionar( struţo-camilă) este o ironie la adresa pierderii identităţii naţionale în Basarabia, deşi pe marginea lui au avut loc o serie de dezbateri, Academia Română a contrazis munca, migăloasă de altfel, a autorului.

În 1989 intelectualii basarabeni au luptat pentru limbă şi alfabet, aceştia au ţinut să precizeze faptul că  Limbii contează cum îi spui, iar propaganda sovietică nu-şi avea justificare, dimpotrivă o atare politică a modificat adânc structura mentală a populaţiei, înstrăinând-o de esenţa naţională.

Poate de aceea se vorbea mai bine româneşte la Chişinău decât la Bucureşti, atunci se făcea simţită  nevoia de-a acoperi o lipsă, de a reveni acasă, lucru imposibil de realizat cu o clasă politică divizată atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău.

Eu mi-s din partea cealaltă a Prutului, deci ştiu de ce e necesar să vorbeşti limba română, am trecut prin toată nebunia sistemului, a politicii, a oamenilor.

Nu lăsaţi  pe alţii să vă vorbească ţara  şi limba de rău, dar nici voi să n-o vorbiţi de rău. Nu de alta, dar ce vom semăna aia vom culege.

Anna Ciorba