Home / Cultură / Celebrităţi din România ! Eugen Lovinescu
Foto : Eugen Lovinescu

Celebrităţi din România ! Eugen Lovinescu

Celebrităţi din România ! Eugen Lovinescu

ORBAN Agnes Maria, membră a UZPR,
Redactor literar la RevistaDiasporei și VOCEA TA.

Autor : ORBAN Agnes Maria, membră a UZPR,
Redactor literar la RevistaDiasporei și VOCEA TA.
Preambul:
Doresc să prezint cititorilor noştri, la rubrica Celebrităţi din România, articole, comentarii despre viaţa şi activitatea de creaţie a unor personalităţi (uitate, uneori, pe nedrept) care s-au remarcat prin geniul şi prin talentul lor, lăsând posterităţii adevărate capodopere artistice – în domeniile artelor plastice, cercetării ştiinţifice, literaturii, muzicii –, pentru ca noi, cei de azi, şi generaţiile viitoare, să ne putem pleca fruntea, cu recunoştinţă, în faţa memoriei lor şi să le cinstim, la adevărata lor valoare. (ORBAN Agnes Maria)

Eugen Lovinescu

Eugen Lovinescu a fost un eminent critic și istoric literar român, de structură maioresciană, dramaturg, memorialist, nuvelist, romancier, teoretician al literaturii, sociolog, autor al teoriilor: „Mutației valorilor în cadrul literaturii române” și „Sincronismului”.

Născut în miez de toamnă, la 31 octombrie 1881, pe plaiuri moldovene, la Fălticeni, Eugen Lovinescu a fost cel mai de seamă critic literar, după marele Titu Maiorescu.
După absolvirea școlii primare și a gimnaziului din Fălticeni, el a urmat cursurile ”Liceului Internat” din Iași, între anii 1896 – 1899, și a obținut, în anul 1903, diploma de absolvire a Facultății de limbi clasice a Universității din București, unde a avut profesori de excepție precum Titu Maiorescu și Nicolae Iorga.
Eugen Lovinescu își face debutul publicistic în anul 1903, în suplimentul literar al ziarului Adevărul, cu un articol despre studiile sale clasice și începe, din 1904, colaborarea la ziarul Epoca, al Partidului Conservator, scriind despre Mihail Sadoveanu. În anul 1905 a continuat să publice articole despre scriitori sămănătoriști și poporaniști precum Ion Agârbiceanu, Sandu Aldea, Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif, Octavian Goga și mulți alții, articole reunite în cele două volume de debut intitulate „Pași pe nisip”, editate în anul 1906.
Preocupat fiind de mișcarea literară de la „Sămănătorul”, Lovinescu începe confruntările cu marii doctrinari ai acelei perioade: Nicolae Iorga și Garabet Ibrăileanu.
În calitate de Director de revistă și șef de Cenaclu literar, criticul Eugen Lovinescu, deseori controversat și contestat, își elaborează o doctrină care a constituit baza teoretică a „modernismului” românesc reprezentat de gruparea „Sburătorul”. Revista literar-artistică Sburătorul – care își propunea să promoveze scriitorii tineri și o literatură întemeiată pe teoria sincronizării și a împrumuturilor culturale – a apărută la București, sub conducerea lui Eugen Lovinescu, în perioada: aprilie 1919 – mai 1921 și apoi: între martie 1926 și iunie 1927. În jurul acestei reviste s-a constituit Cenaclul literar „Sburătorul” la care au colaborat, printre alții: Ion Barbu, George Călinescu, Anton Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Liviu Rebreanu etc.
În ciuda valorii și erudiției sale, Eugen Lovinescu a ocupat în timpul vieții doar funcția de profesor de liceu la Ploiești (1904-1906) și apoi o catedră de profesor de limba latină, la liceul „Matei Basarab”, și de profesor la „Colegiul Național Mihai Viteazul” din București. Cu toate că își luase, în anul 1910, doctoratul la Paris – unde a studiat, între anii 1906 și 1909, sub îndrumarea Profesorului Universitar Émile Faguet și a criticului literar Gustave Lanson –, Lovinescu a fost ținut departe de Universitate și de Academie și nu a putut susține decât câteva prelegeri la Universitățile din Iași și din București.
Uriașa operă lăsată posterității de Eugen Lovinescu conține numeroase lucrări de critică literară: Istoria civilizației române moderne; Istoria literaturii române contemporane; Critice – ediție definitivă; T. Maiorescu și contemporanii lui; T. Maiorescu și posteritatea lui – critică; Memorii; Agende literare; romane: Aripa morții; Viața dublă: Mite; Bălăuca; Bizu; Firu-n patru; Diana; Acord final; piese de teatru: De peste prag; Lulu; nuvele: Crinul (Nuvele florentine); traduceri: Eneida, după Publius Vergilius Maro și multe altele.
Criticul literar Eugen Lovinescu a fost căsătorit cu profesoara de limba franceză Ecaterina Bălăcioiu (de care a divorțat mai târziu), iar după decesul său, în ziua de 16 iulie 1943, la vârsta de 62 de ani, el a fost încinerat, la fel ca și fiica sa Monica Lovinescu (1923 – 2008) – celebră ziaristă, critic literar și realizatoare de emisiuni la ”Radio Europa liberă”, care, din anul 1947, a trăit la Paris.

Cu toate că era împăcat de timpuriu cu ideea dispariției din această viață, Eugen Lovinescu, aflat în pragul morții, îi răspunde lui Tudor Arghezi, în ”Informația zilei” din 31 mai 1943, astfel: „Uluit mă țin acum de zidurile prăbușite, ca după un cutremur, căci în timpul ei mi s-a arătat atîta interes, dragoste, devotament din partea atîtor persoane mai de aproape sau mai de departe, cărora nu le acordasem decît… răbdare și cifre de evaluări, încît întregul meu univers moral s-a zguduit din temelii… Mă simt sărac și umil, rușinat de mine însumi și mai nevrednic decît toți cei ce mă înconjoară […], înfiorați, ne strângem uneltele sărace de lut și ascultăm torsul stelelor.”