Home / Cultură / Celebrităţi din România : Celebrităţi din România !
Captura : I.L.Caragiale

Celebrităţi din România : Celebrităţi din România !

Preambul:

Doresc să prezint cititorilor noştri, la rubrica Celebrităţi din România, articole și comentarii despre viaţa şi activitatea de creaţie a unor personalităţi (uitate, uneori, pe nedrept) care s-au remarcat prin geniul şi prin talentul lor, lăsând posterităţii adevărate capodopere artistice în domeniile artelor plastice, cercetării ştiinţifice, literaturii, muzicii , pentru ca noi, cei de azi, şi generaţiile viitoare, să ne putem pleca fruntea, cu recunoştinţă, în faţa memoriei lor şi să le cinstim, la adevărata lor valoare.

(Ágnes Mária ORBÁN)

Ion Luca CaragialeNenea Iancu

Ion Luca Caragiale a fost o personalitate complexă, precum este descris de istorici – dramaturg, publicist, jurnalist, director de teatru, poet, comentator politic –, un om vesel, veșnic îndrăgostit și pus mereu pe glume. El a fost unul dintre cei mai mari dramaturgi români, dacă nu chiar cel mai mare și mai talentat dramaturg al poporului român.

Nenea Iancu, așa cum era alintat de contemporanii săi, a fost un dâmboviţean cu origini greceşti, născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care, din anul 1952, la 100 de la nașterea scriitorului, a primit numele de I. L. Caragiale, devenind una din cele 2859 de comune ale României.

Ion Luca Caragiale a fost primul fiu născut al lui Luca Ștefan Caragiale (născut în anul 1812 în Constantinopol) și al Ecaterinei, fiica negustorului grec din Brașov Luca Chiriac Karaboas. I. L. Caragiale a absolvit Gimnaziul ”Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în anul 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache Caragiale, preda la clasa de declamație și mimică. În anul 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie și, în același an, a fost numit copist la Tribunalul Prahova. În ziua de 12 martie 1885 s-a născut fiul său și al Mariei Constantinescu, viitorul scriitor și poet Mateiu Caragiale.

  1. L. Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București, în anul 1871, unde l-a cunoscut pe tânărul poet, debutant la revista Familia, care era pe atunci sufleor și copist în trupa lui Iorgu Caragiale, Mihai Eminescu, de care l-a legat o mare prietenie. În anul morții poetului Mihai Eminescu (1889), I. L. Caragiale a publicat articolul În Nirvana.

În 1889 Caragiale s-a căsătorit cu fiica actorului Gaetano Burelly, Alexandrina, care i-a dăruit 3 copii – două fete: Ioana și Agatha (care s-au stins de timpuriu din cauza tusei convulsive și a difteriei) și un fiu, Luca Ion, născut în anul 1893.

  1. L. Caragiale a colaborat mai întâi, cu versuri și proză, la revista Ghimpele, semnând inițial cu: Car și Policar, iar din anul 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.

În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârşitul anului 1889, Caragiale a înfiinţat revista umoristică Moftul romîn, subintitulată polemic „Revistă spiritistă naţională, organ pentru răspândirea ştiinţelor oculte în Dacia Traiană”. Revista a devenit, începând cu numărul 11, ilustrată, publicând și caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schiţe caragialeşti, Moftul romîn s-a dovedit a fi şi o publicație literară de calitate. Revista Moftul romîn a apărut, cu unele întreruperi, până în anul 1902, şi a avut numeroși colaboratori iluștri, precum: Teleor, Emil Gârleanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Alexandru Cazaban etc. Primul calendar Moftul romîn a apărut în anul 1908 la Bucureşti.

Bogata operă literară lăsată moștenire popotului român de maestrul inegalat al comediei Ion Luca Caragiale cuprinde peste 300 de titluri, din diverse genuri: teatru (8 comedii și drama Năpasta), 25 de nuvele și povestiri (O făclie de Paști, În vreme de război, Cănuță om sucit, Două loturi, Kir Ianulea…), 55 de momente și schițe, publicate în volum (Moftangii, Națiunea română, Căldură mare, Mitică, Lanțul slăbiciounilor, Telegrame, Un pedagog de școală nouă, Bubico, Politică și delicatețe…), ca 80 de cronici și comentarii, publicate în periodice (Cronica fantastică, Arendașul român, Cronica de joi, Corespondență sentimentală, Moftul român, Justiția română, Despre cometă, Dascăl prost, Bacalaureat…), zeci de materiale de publicistică despre literatură și cultură (Ateneul Român, Politică și cultură, A zecea muză, Cronici literare, Teatrul Național, O carte rară, Câteva cuvinte…), alte zeci de articole politicede mare actualitate și în zilele noastre! – (O reparațiune, Liberalii și conservatorii, Situațiunea Europei, Ingeniozitate parlamentară, Procedee electorale, Diplomație subțire…), două parodii (Dă-dămult… Mai dă-dămult și Smărăndița).

Capodoperele sale din domeniul dramaturgiei – „O noapte furtunoasă”(1879), „Conu Leonida față cu reacțiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) etc. –, aceste 8 comedii, alături de celelalte opere extraordinare, reprezentative şi pentru alte genuri literare, stau drept mărturie a talentului inegalabil al lui Nenea Iancu.

  1. L. Caragiale a fost deci, după aprecierea cititorilor și a criticilor literari, cel mai mare dramaturg român, specialiştii în literatură incluzându-l chiar în careul de aşi al literaturii române, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi Ion Creangă.

Titu Maiorescu, Ministrul Instrucţiunii Publice, a hotărât, la data de 2 iulie 1888, că: „Director al primului nostru teatru va fi tânărul dramaturg I. L. Caragiale. La vârsta de numai 36 de ani, el a deschis stagiunea Teatrului Național din București, la 1 octombrie 1888, cu comedia Manevrele de toamnă, în care interpreţii au obţinut succese remarcabile. Nefiind însă sprijinit de câţiva mari actori dramatici ai timpului şi „sabotat” de unele ziare bucureştene, Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze, în 1889, înainte de începerea stagiunii următoare, după ce dovedise evidente resurse de organizator şi o nebănuită energie.

 

În luna noiembrie 1903 Ion Luca Caragiale și-a stabilit domiciliul provizoriu în Germania, la Berlin, iar de la data de 14 martie 1905, s-a stabilit definitiv în acest oraș, unde a și decedat, în ziua de 9 iunie 1912, la vârsta de doar 60 de ani.

 

 

Ágnes Mária ORBÁN, membră a UZPR,

Redactor literar la RadioTv-Unirea și la VOCEA TA.