Home / Blog / Ce ar fi fost dacă…
„National Park Service 9-11 Statue of Liberty and WTC fire” de National Park Service - https://web.archive.org/web/20021019052836/http://www.nps.gov/remembrance/statue/index.html. Sub licență Domeniu public via Wikimedia Commons - https://commons.wikimedia.org/wiki/File:National_Park_Service_9-11_Statue_of_Liberty_and_WTC_fire.jpg#/media/File:National_Park_Service_9-11_Statue_of_Liberty_and_WTC_fire.jpg

Ce ar fi fost dacă…

Astăzi se împlinesc 14 ani de la atentatele de la WTC din 11 septembrie 2001, o zi neagră în istoria Americii şi a întregii omeniri, atât prin impactul pe care l-a avut asupra societăţii din momentul respectiv, cât şi a evenimentelor ulterioare.

Nu încercăm să rememorăm  firul cronologic al evenimentelor, deoarece s-au scris milioane şi milioane de articole în presă şi pe internet pe acest subiect, factic lucrurile sunt arhicunoscute, rememorate şi interpretate  diferit pe întreg mapamondul.

Demersul nostru reprezintă un simplu exerciţiu de imaginaţie: „Ce-ar fi fost dacă ?“…

Ce-ar fi fost dacă acei oameni n-ar fi plătit cu viaţa pentru interesele meschine ale altora?

Cu siguranţă viaţa şi-ar fi urmat cursul firesc, poate unul dintre acei oameni ar fi câştigat  premiului Nobel, ar fi inovat şi ar fi propus soluţii viabile problemelor umanităţii. Să zicem că acea zi nu a existat! Deci, nu a existat!  Cum ar fi arătat aceasta?

Ar fi fost o zi ca oricare alta, la sfârşitul căreia oamenii s-ar fi întors în mijlocul familiei şi s-ar fi bucurat de căldura căminului. Poate unii aveau soţii, iubite, sentimente nobile şi aspiraţii, trăiri, pasiuni şi vise, ce mai contează acum?  Totul s-a terminat în acea zi fatidică,  într-o dimineaţă caldă de  început de toamnă. Au dispărut ca şi când viaţa lor a fost tributul unei existenţe efemere. Oare la ce se gândeau acei oameni în ultima secundă a vieţii lor ? Ce au văzut în acele momente?

Dostoievski descria terbilul sentiment al unui condamnat la moarte în ” Idiotul”, roman răscolitor şi trist deopotrivă. Kneazul Mâşkin îşi aminteşte că un condamnat la moarte a trăit în câteva minute mai mult decât a trăit în toată viaţa sa, experimentând sentimente unice. Condamnatul a simţit aerul acelei zile, şi-a luat rămas bun în primele 10 secunde de la prieteni, apoi alte secunde s-a rugat, şi-a cerut iertare de la oamenii pe care i-a supărat, s-a resemnat. Comparaţia poate părea deplasată, însă acei oameni au fost condamnaţi la moarte fără ca ei măcar să ştie, au plătit un preţ mult prea mare şi crud deopotrivă.  În acea dimineaţă, au dispărut  aproape 3000 de oameni, oameni care s-au agăţat de viaţă cu disperare până în ultima secundă . Poate unii şi-au sunat iubitele, soţiile,  şi-au îmbrăţişat imaginar copiii, au sărutat fotografia părinţilor, au privit spre cer, au plâns şi au râs împreună în faţa morţii .

Ce ar fi fost dacă…

11 septembrie  a modificat practic  percepţia  asupra democraţiei şi a rolului pe care îl joacă aceasta în lume, a crescut simţitor neîncrederea populaţiei în capacitatea statelor de a soluţiona pe cale paşnică crizele care se produc în interiorul acestui sistem. Totuşi, atentatul din SUA a rămas cel mai dramatic, cel mai mediatizat şi tragic din istoria atentatelor, numărul morţilor totalizând după cifrele oficiale 2.993 de persoane decedate.

Cu toate că s-au luat măsuri severe în ceea ce priveşte securitatea colectivă,  au existat  şi după 11 septembrie 2001 alte asemenea evenimente în lume: Madrid 2004, Londra 2005.

Astfel o analiză simplă arată că atacurile nu au încetat,  ba mai mult au modificat mentalul colectiv, în aşa fel orice individ cu barbă şi îmbrăcat ciudat a fost transformat într-un potenţial terorist , să ne amintim de celebra  „ vânătoare de vrăjitoare“ din timpul Războiului Rece.

Omul modern are sentimentul că trăieşte într-o lume deschisă şi liberă, însă este limitat  şi constrâns în comportament de  măsurile care i-au fost impuse pentru a-l proteja . Se spune că istoria este ciclică şi se repetă, însă datoria noastră este înţelegem prezentul raportându-ne la erorile trecutului  pentru a evita dezastrele viitorului.

După 14 ani, SUA nu şi-a schimbat radical politica în ceea ce priveşte relaţia cu celelalte state , în continuare joacă rolul primordial în rezolvarea  conflictelor  apărute pe scena politică a lumii, iar terorimul a îmbrăcat mai nou, forme mai evoluate de manifestare, devenind mai subtil , mai periculos şi de ce nu, mai seducător pentru cei care îl exercită.

Vali şi  Anna CIO..